În Republica Moldova, din 2022, în fiecare an, în a treia sâmbătă a lunii aprilie, este marcată Ziua comemorării victimelor foametei din 1946–1947. Potrivit datelor oficiale, atunci au murit de foame între 150 și 200 de mii de oameni — însă acestea sunt doar cazurile în care în documente cauza decesului a fost indicată drept distrofie. Istoricii consideră că numărul real al victimelor a fost mult mai mare.
În Găgăuzia, această zi de comemorare a fost instituită mai devreme, în 2019, fiind marcată pe 19 octombrie. Despre tragedie și dimensiunea ei personală a povestit jurnalista freelancer din Găgăuzia, Nata Cebotari, împărtășind o istorie din propria familie, scrie tuk.md.
Ea își amintește că, în copilărie, atunci când copiii refuzau mâncarea la masă, bunica le spunea în șoaptă: „Aaçlıkta çarık da iicidiniz…” — „Pe vreme de foamete ați fi mâncat și opincile”. La acea vreme, cuvintele păreau doar o vorbă ciudată, al cărei sens nu era explicat.
Opincile erau încălțăminte rudimentară, confecționată din piele groasă. În timpul foametei, oamenii chiar fierbeau și mâncau astfel de lucruri pentru a supraviețui.
Potrivit Natai Cebotari, în familie nu se vorbea direct despre cele trăite în anii 1946–1947, deși bunicii ei erau adolescenți în acea perioadă. Înțelegerea a venit mai târziu, la vârsta adultă, când tatăl ei a început să povestească istoriile auzite de la propriul său tată.
Acesta își amintea cum copiii adunau boabele de grâu căzute din căruțele colhozurilor, cum la gări se strica grâul confiscat de la oameni, la care nimeni nu avea voie să se apropie — paza deschidea focul asupra celor care încercau să adune măcar puțin. Povestea și despre cum oamenilor li se luau ultimele rezerve: alimentele, animalele, proviziile pentru iarnă.
„Mult timp mi s-a părut că toate acestea s-au întâmplat undeva departe, nu la noi. Apoi am înțeles: s-a întâmplat aici, aproape, în casele vecine”, spune Cebotari.
Foametea din 1946–1947 este considerată una dintre cele mai grele pagini din istoria regiunii. Oficial, cauza a fost seceta din 1946, însă cercetătorii subliniază că factorul decisiv l-au constituit rechizițiile de stat, care nu au fost reduse nici măcar în condițiile unui an agricol slab. Oamenilor nu li se luau surplusurile, ci ultimele rezerve, inclusiv semințele pentru însămânțare.
Potrivit diferitelor estimări, foametea a făcut între 150 și 300 de mii de victime — până la 10% din populația regiunii. În unele sate găgăuze, a murit până la jumătate din populație. Cea mai dificilă perioadă a fost primăvara anului 1947, când rezervele se epuizaseră, iar noua recoltă încă nu apăruse.
Oamenii supraviețuiau cum puteau: mâncau iarbă, scoarță de copac, fierbeau curele și încălțăminte, coceau turte din resturile de praf rămase de la grâne. Foametea destrăma familii și lăsa în urmă traume despre care mult timp nu s-a vorbit.
Potrivit datelor Arhivei Naționale, doar în câteva luni au murit de foame peste 123 de mii de oameni — aproximativ 5% din populația RSS Moldovenești. Rata mortalității din republică era de câteva ori mai mare decât în alte regiuni ale URSS.
Cebotari subliniază că, mult timp, memoria acestei tragedii a fost păstrată doar în cadrul familiilor — fragmentar și fără discuții deschise. Astăzi, după decenii, subiectul revine în atenția publică drept o parte importantă a istoriei comune.
„Memoria acelor evenimente nu este un motiv de dezbinare, ci o oportunitate de a înțelege trecutul și de a păstra demnitatea umană în prezent”, afirmă ea.
Potrivit acesteia, în țară este nevoie de spații dedicate memoriei, precum muzeul din Avdarma, pentru a conserva mărturiile tragediei și a le transmite generațiilor viitoare.
Foametea din anii 1946–1947 rămâne o durere comună și o parte a istoriei regiunii — un memento al prețului deciziilor luate fără a ține cont de destinul oamenilor.
Totodată, și la Bălți a avut loc un eveniment comemorativ dedicat împlinirii a 80 de ani de la foametea organizată din anii 1946–1947, Acesta a început dimineața, în paraclisul Episcopiei de Bălți, unde cei prezenți au cinstit memoria victimelor printr-o rugăciune.
La Chișinău, victimele foametei organizate din perioada 1946- 1947 au fost comemorate în cadrul flashmobului național „O lumină și un hulubaș de pâine”.
Manifestația „O lumină și un hulubaș de pâine” a fost organizată de către Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici, Mitropolia Basarabiei, Muzeul Național de Istorie a Moldovei, în parteneriat cu mai multe organizații și instituții publice și private. Evenimentul evocă memoria celor 200.000 de victime ale foametei organizate de ocupația sovietică în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
În cadrul acțiunii, publicul a fost informat despre politicile statului sovietic față de populația de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova în perioada foametei. În memoria celor decedați, au fost oferiți 750 de hulubași din pâine – simbol al vieții și al speranței, dar și pomană creștinească, susțin organizatorii.
VIDEO Victimele foametei, comemorate la Chișinău. Grosu: Rană vie în memoria familiilor noastre
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Articolul Memoria foametei din anii 1946–1947: O istorie despre care în familii s-a vorbit mult timp în șoaptă apare prima dată în Realitatea.md.